Familia creștină – responsabilitatea părinților față de copii

Sfântul Ioan Gură de Aur (†407), a trăit cu multe secole în urmă, anul acesta împlinindu-se 1600 de ani de la trecerea sa în rândul celor drepți, având o activitate religioasă deosebită, lucru pentru care a și fost numit cel mai mare orator (predicator) creștin. Din gura sa curgeau cuvinte mai dulci decât mierea care fermecau mintea și înduioșau inimile celor adunați împrejurul său pentru a-l asculta. Pastorația a jucat un rol central în viața Sfântului Ioan Hrisostom, lucru ce l-a determinat să accentueze latura practică a acesteia, fapt ilustrat foarte bine de viața sa însăși. Scrierile sale pastorale constituie astăzi un tezaur inestimabil pentru preoții Bisericii și pentru creștinii de rând, căci odată puse în practică preceptele creștine promovate de el acestea nu vor întârzia să-și arate roadele.

În cele ce urmează vom prezenta câteva aspecte deosebit de importante subliniate de Sfantul Ioan în ceea ce privește modul în care părinții de astăzi, și de mâine ar trebui să-și crească odraslele pentru a împiedica o deraiere a acestora de la viața cea curată în Hristos, pentru a-i face să aleagă de bunăvoie calea cea strâmtă care duce în Împărăția lui Dumnezeu, și nu pe cea largă și lesnicioasă care duce la iad.

Dumnezeu a lăsat ca iubirea părinților pentru copii să fie o necesitate naturală, o lege a firii dar, pe de altă parte, să și depindă de purtarea copiilor. Părinții își iartă copiii când greșesc, pentru că natura însăși îi îndeamnă s-o facă. Chiar și atunci când copiii devin de nerecunoscut și sunt iremediabil atrași de rău, tot natura este aceea care îi obligă pe părinți să le poarte de grijă și să nu-i părăsească, oricât de vicioși ar fi devenit.

Să avem grijă ca tinerii să fie cuminți pentru că, am spune, de la neascultare pornesc toate relele. Cu trecerea timpului un obicei rău devine atât de dăunător, încât nici un sfat, oricât de bun, nu-i mai poate ajuta pe cei ce s-au dedat unui viciu. Aceștia se lasă conduși de diavol, ca niște prizonieri, oriunde le dictează. El e cel ce dictează și le dă tinerilor poruncile pierzătoare, pe care ei le execută cu plăcere, bucurându-se numai de plăcerea prezentă, fără a se gândi nici un moment că e urmată de durere. De aceea, vă rog, să-i ajutăm pe copiii noștri, ca să nu apese asupra noastra răspunderea pentru faptele lor rele.

Ar trebui să fie ca atunci când îi trimitem la școală și ei știu că au răspunderi: să învețe și să-și facă lecțiile. Așa ar trebui să meargă și la biserică, ca la școală. Noi trebuie să-i ducem, nu să-i lăsăm pe mâna altora. Să mergem împreună și să ascultăm împreună slujba și apoi să le cerem să-și amintească ce-au auzit și ce au învățat. Numai așa îi vom putea corecta ușor și pe nesimțite. Dacă și acasă copiii vă aud tot timpul discutând ca niște creștini cu frica lui Dumnezeu și le dați sfaturi bune, aceste semințe vor da curând un rod bogat.”

Vorbind despre nume, Sfântul Ioan Hrisostom spune că încă din primul ceas după ce i-am dat copilului un nume, să-i dăm împreună cu acesta și râvna virtuții. Să nu se grăbească nimeni să boteze copilul ca pe strămoșii săi, tata, mama, bunicul sau străbunicul, ci ca pe cei drepți, martiri, episcopi sau apostoli, încât numele să-i fie un prilej și un îndemn de a-i imita. Un copil să se numească Petru, altul Ioan și tot așa cu numele celorlalti sfinți.

Povestește-i apoi despre căsătorie, despre întoarcerea la casa tatălui și vei vedea ce mult îi va folosi, fii atent câte va învăța: va învăța de aici să nădăjduiască în Dumnezeu, să nu disprețuiască pe nimeni, chiar dacă este din clasa celor nobili, sau să nu se rușineze de sărăcia sa, să rabde cu vitejie necazurile și celelalte.

Când va mai crește, spune-i istorii și mai înfricoșătoare, dar, câtă vreme mintea sa e încă delicată, n-o încărca cu lucruri grele, ca să nu-l îngrozești. De la vârsta de 15 ani poate auzi și despre gheenă și dupa 18 ani e bine să audă istoriile despre potop, despre Sodoma, despre ieșirea din Egipt, în general istoriile despre pedepse, spuse foarte pe larg. De îndată ce va crește, poate asculta și din Evanghelii, despre har etc.

Închipuiți-va că sunteți niște meșteri - ne indeamnă Sfântul Ioan - care lucrează statui și că statuile sunt copiii voștri. Asupra lor să aveți concentrată toată atenția. Sculptați aceste minunate opere pentru Dumnezeu. Scoateți ce e de prisos și adăugați ce lipsește. În fiecare zi să cercetați și să descoperiți la copiii voștri câte o nouă calitate, ca s-o sporiți și s-o îmbogățiți; la fel să faceți și cu defectele, cum descoperiți vreunul, îndepărtați-l. Să scoateți din rădăcină mai înainte de toate și cu cea mai mare băgare de seamă cauza desfrânarii. Iubirea necurată și neînfrânată tulbură sufletul tinerilor. Mai bine învață-l pe copil, înainte de a ajunge s-o cunoască, să fie treaz și atent, învață-l să iasă din orice stare rea spunând rugăciuni și, înainte de a spune sau de a face ceva, să- și facă cruce…”

Se vede lesne că scrierile sale n-au căpătat vechime odată cu trecerea timpului, ci dimpotrivă au acumulat valoare. Puse în practică sfaturile Sfântului Ioan vor da roade deosebit de frumoase și plăcute lui Dumnezeu. În ceea ce privește sfaturile legate de familie Sfântul Ioan Gură de Aur a scris mereu având în față icoana mamei sale, Antusa, pentru care știm din viața sa, el a manifestat o dragoste sfântă, plină de pioșenie. Lucrul acesta ar trebui să-l învățăm noi, tinerii din aceste timpuri, căci a început să fie uitat.

Bibliografie: Sfântul Ioan Gura de Aur-Despre părinți, copii și creșterea lor, p.10-50

Carcea Andrei-Nicușor - student