Nevoi, dorințe și împlinire
În psihologie aceste trei concepte sunt fundamentale în ceea ce privește motivația, ca mobilizare a tuturor acțiunilor unui om în vederea atingerii unui anume obiectiv.
Nevoia ar fi definită ca fiind tensiunea rezultată din diferența negativă dintre o situație dorită și cea efectivă ca urmare unei diferențe negative. Una din principalele abordări în domeniu este „piramida nevoilor” furnizată de Abraham Maslow. Acesta evocă cinci categorii de nevoi (fiziologice, de siguranță, socializare, stimă și autorealizare), fiecare bazată pe cele inferioare deoarece nevoile au un caracter evolutiv. Altfel spus, cu cât avem mai mult cu atât ne dorim mai mult. De asemenea nu poate apărea o categorie sărind trepte. Însă aceste nevoi iau, în fapt, forma unei spirale de progres, datorită faptului că odată ce și-a acoperit un set de nevoi omul caută să acceadă spre nevoi superioare.
Dar, cu cât cunoaște mai mult și mai multe, omul devine mai pretențios pentru că nevoile și dorințele sale au crescut și au evoluat.
Nevoile în mod teoretic se consideră a fi utilitare, plăcere personală, însă aproape toate nevoile sunt plasate undeva la mijloc. Idealul îl reprezintă echilibrul între acestea trei, dar având la bază ceea ce dorește fiecare. Ceea ce ne dorim este ceva care ne conferă avantaje și plăcere în același timp. Când am cumpărat un stilou pentru facultate nu l-am cumpărat numai pentru că scrie bine, ci și pentru că scrie frumos și arată distinctiv.
Am început cu această abordare economică pentru ca în continuare să subliniez și poziția creștină asupra acestui aspect. Dacă în lumea secularizată (sau separată de Dumnezeu) nevoile și dorințele sunt strict fizice, dar mesajul lui Iisus Hristos este tranșant: Nu numai cu pâine va trăi omul, ci și cu tot cuvântul care iese din gura lui Dumnezeu (Matei 4,4, citat din Deuteronom 4,3) și Căutați întâi împărăția lui Dumnezeu și toate celelalte vi se vor adăuga vouă (Matei 6,33).
Altfel spus, perspectiva ortodoxă semnalează faptul că piramida capătă la bază încă o treaptă care le însoțește pe toate celelalte până la vârf: IISUS HRISTOS, conform mărturiei Lui: Fără Mine nu puteți face nimic și cine adună fără Mine, risipește.
Efectele acesteia sunt o dovadă ale acestei idei: omul care adună fără Dumnezeu acumulează mult, dar respectul său social este scăzut pentru că nu a făcut bine nimănui. Faptul că el stă tot timpul cu mâna strânsă, ochii legați și urechile astupate la necazurile nevoiașilor și ale Bisericii nu doar că nu îi aduce folos, dar îl denigrează în fața lui Dumnezeu, pentru că nu mărturisește pe Dumnezeu.
Conform Sfintei Evanghelii, fiecăruia i s-a dat poruncă să îl mărturisească pe Dumnezeu potrivit talanților și talentelor pe care fiecare le are: unul să învețe, unul să conducă, altul să facă bani, altul să ajute prin muncă fizică, și astfel comunitatea lui Hristos se fortifică și legătura dintre membrii ei se sudează și rezultatul este mai mult decât satisfacția mărturisirii lui Dumnezeu, ajutorul său în acesastă lume și la judecata de apoi (vezi Matei cap. 25).
ec. Caraghiaur Ilie - student