Postul

Omul, făptura aleasă de Dumnezeu pentru a fi stăpânul întregii zidiri, chipul şi asemanarea lui Dumnezeu şi cununa creaţiei, a primit de la Ziditor ceea ce nici o altă faptură nu a mai primit: sufletul raţional şi setea spirituală de desăvârşire. Spre deosebire de animale, care simt doar nevoia trupească de hrană, omul are, pe lângă trebuinţele trupeşti rânduite de fire, şi nevoi spirituale. Aşa cum trupul îţi cere hrana lui, la fel şi sufletul cere să fie hrănit ca să poată supravieţui.

Postul - care este nevoinţa abţinerii de la unele mâncăruri - îl ajută pe om să-şi biruiască trupul şi să se ridice cu mintea la frumuseţea şi bunătatea lui Dumnezeu. Mai precis, atunci când trupul este înfrânat, sufletul primeşte aripi pentru a se înâlţa spre Dumnezeu. Postut a fost instituit de Însuşi Mântuitorul, atunci când s-a retas 40 de zile în munţii Carantaniei a postit ţi a fost ispitit de diavolul înainte de a începe predicarea Evangheliei.

În cultul nostru ortodox postul - ca mijloc de curăţire trupească şi duhovnicească - are diverse forme: el poate ţine o singură zi (aşa este, de pildă, ziua de miercuri în care a fost vândut Mântuitorul, ziua de vineri când a pătimit Hristos, ziua Sfintei Cruci, care ne aminteşte de suferintele Mântuitorului pentru păcatele noastre, ziua Tăierii capului Sfântului Ioan Botezatorul - cel mai aspru postitor şi vestitor al pocăinţei - şi ziua de 5 ianuarie sau Ajunul Bobotezei, în care se slujeşte Liturghia Sfântului Vasile cel Mare.

Posturile pot fi însă şi de durată. Cel mai lung şi mai aspru dintre ele este Postul Paştelui (doar în sâmbete şi duminici sunt dezlegări la ulei şi vin, iar dezlegare la peşte este doar la Bunavestire şi la Florii). Cele şapte săptămâni de nevoinţă pregătesc pe creştini, prin pocaintă, rugăciune, spovedanie şi împărtăşanie, pentru marea bucurie a Învierii. Cântările postului mare sunt de o frumusete rară, iar în prima săptămână din post se citeşte Canonul de Pocainţă al Sfântului Andrei Criteanul.

Al doilea post de durată ne pregateşte pentru bucuria Naşterii Domnului şi el ne aminteşte de pariarhii şi drepţii Vechiului Testament care au trăit în post şi rugăciune şi au adormit cu nădejdea venirii Mântuitorului Iisus Hristos. Este un post de 40 de zile, mai puţin aspru decât Postul Paştelui (el ţine de pe 15 noiembrie până pe 24 decembrie).

Postul Sfinţilor Apostoli Petru şi Pavel ne aminteţte de dragostea şi răbdarea cu care aceştia au predicat Evanghelia şi de moartea mucenicească pe care au îndurat-o în timpul persecuţiilor lui Nero. Durata acestui post este variabilă, în funcţie de durata Paştelui.

Ultimul post calendaristic este cel închinat Adormirii Maicii Domnului. El durează 14 zile şi nu este foarte aspru, având în vedere şi situarea lui în mijlocul anotimpului cald (1-14 august).

În zilele de post oricare ar fi acestea sunt oprite petrecerile şi nunţile. Întrucât postul constituie un scop în sine, un mijloc spre a tinde spre desăvârşirea morală, el trebuie însoţit întotdeauna de rugăciune, de pocăinţă, de milostenie, de mărturisirea păcatelor. Pe de altă parte, postul nu se ţine mereu de toţi credincioţii cu aceeaşi asprime: el poate fi total - adică în el nu se consumă nimic, nici apă nici alimente; poate fi aspru (când se mănâncă doar hrană uscată); mai poate fi obişnuit sau comun (cu mâncăruri gătite) şi, în sfârşit, poate fi uşor (când se fac dezlegări la peşte, vin, untdelemn).